Drama moldovenilor din străinătate

De aproape un deceniu Italia a devenit pentru moldoveni “tărâmul făgăduinţelor”. Dar “raiul” pe care l-au găsit aici are şi un gust amar care se cheamă DOR. Conaţionalii noştri spun că vor să revină acasă, dar se întreabă care este casa lor şi ce le oferă aceasta. Sunt măcinaţi de dorul de cei dragi, dar … mai stau printre srtăni, pentru că acasă nimeni nu le oferă o viaţă mai bună.

“Am venit din necesitate, dar am rămas în Italia din plăcere”

Familia Istrati este de 8 ani în Italia. Constantin şi Viorica, originari din satul Pănăşeşti, raionul Străşeni, au venit pe rând în Italia, mai întâi pentru a întoarce datoriile pe care le aveau, dar mai apoi, pentru că le-a plăcut modul italian de viaţă. S-au stabilit cu traiul în Pesaro, un oraş frumos situat pe malul Mării Adriatice. Deocamdată, nu ştiu când şi dacă vor reveni în ţară.

“Trăim mult mai bine ca în Moldova”, ni se confesează “capul” familiei, Constantin Istrati. Trecut puţin peste 30 de ani, Constantin este prins, deja de doi ani, între două joburi. Lucrează câte 14-15 ore pe zi. Cel mai mult îi place însă munca de seară. Este bucătar la un restaurant din localitate, situat aproape de mare. “Vara sunt cei mai mulţi clienţi, lucrăm până după miezul nopţii”, îmi poveşteşte Constantin. (Apropo, aici găseşti cea mai gustoasă pizza italiană, care se pregăteşte la cuptor în doar câteva minute).

Viorica, “inima” familiei, educă cei doi copii ai lor, gemenii Gabi şi Cristi. Până la amiază reuşeşte să facă şi ore (n.n. - curăţenie în casele italienilor). “Am venit din necesitate, dar am rămas aici din plăcere”, îmi spune Viorica. Italia a devenit deja pentru ei a doua casă, poate chiar prima... “Când plecăm în vacanţă, în Moldova, ne întrebăm când venim acasă, adică în Italia”, îmi povesteşte cu emoţii, Viorica.

Cei doi copii, Gabi şi Cristi sunt printre primii la învăţătură, îmi spun cu mândrie părinţii. “Când au venit în Italia nu ştiau nici un cuvânt în italiană. Acum vorbes mai mult în italiană, chiar şi acasă, în familie. Au mulţi prieteni în Moldova, în satul de baştină, au bunici care îi aşteaptă mereu cu mare dor, dar oricum, în Italia le place mai mult”, îmi poveşteşte mama copiilor, Viorica David-Istrati.

“Aşteptăm schimbări în Moldova”

Când îi întreb dacă vor să mai revină acasă, în ţara lor, feţe li se schimbă. Rămân ceva timp blocaţi...
“Vrem să ne întoarcem în ţară, să fim alături de părinţi. Dacă va fi o schimbare bruscă în Moldova, cu siguranţă vom reveni acasă”, spune Constantin. Soţia este ceva mai emotivă. “Vom veni în Moldova, dacă va fi salariul pe care îl am aici, să ne putem permite, astfel, să ieşim serile la o îngheţată cu familia, la un teatru sau cinema”, îmi povesteşte Viorica.

“Aşteptăm schimbări în Moldova. Vorbesc în primul rând despre tineret, care să ştie ce vrea, nu să se lase manipulat, aşa cum s-a întâmplat la 7 aprilie. Am urmărit evenimentele din ţară pe Internet, dar nici acum nu prea înţeleg ce s-a întâmplat de fapt şi cine a organizat totul. Nu există dreptate în ţară. Este haos total.”, mai spune Viorica.

La rândul său, Constantin îmi spune că în Italia îşi poate cere uşor drepturile, pe când în Moldova nu ai cui să te adresezi. “Este foarte grav că în Moldova drepturile omului nu sunt respectate”, îmi spune indignat Constantin Istrati.

Tot ce mai aminteşte de Moldova, în familia Istrati, este calendarul creştin ortodox pe peretele de la bucătărie şi grădina de zarzavaturi din curtea casei. Impresia generală este că familia e fericită, au o casă frumoasă, spaţioasă, îngrijită, maşină, elctrocasnice moderne. Dar... dincolo de zâmbet, se ascunde o viaţă plină de griji şi probleme, o viaţă printre străini.

Piaţă cu produse moldoveneşti în mijlocul Romei

Moldovenii sunt foarte inventivi, chiar şi în străinătate. De doi ani, la Roma, şoferii moldoveni care fac naveta Moldova-Italia, au deschis o mini-piaţa cu produse moldoveneşti, “să le amintească conaţionalilor noştri despre ţara lor natală”. Preţurile sunt pipărate de tot, dar când e vorba de dorul de casă, dai toţi banii. Astfel, Pâinea “orăşenească” se vinde tocmai cu un euro. Crupele, conservele, murăturile, smântâna costă şi mai mult.

Gheorghe Iurovici, care de 9 ani este în Italia îmi povesteşte că piaţa merge greu, mai ales acum pe timp de criză. “Acum pe timp de vară nu-s cumpărători, sperăm ca la iarnă vânzările să meargă mai bine”, îmi spune “vânzătorul”.

Piaţa însă forfoteşte de discuţii despre politică, mai ales după toate evenimentele care au avut loc în Moldova. Cei câţiva moldoveni din Italia cu care am vorbit mi-au spus că au fost pe 5 aprilie la alegeri, mai puţin pe 29 iulie, pentru că nu au reuşit să ajungă la urnele de vot într-o zi de lucru.

“Am fost special acasă ca să votez. Sper să se schimbe lucrurile în ţară. Dacă vor oferi locuri de muncă, toţi moldovenii se vor întoarce acasă”, îmi spune Gheorghe Iurovici. Un alt moldovean se arată indignat că ziua alegerilor a fost fixată într-o zi de muncă. “N-am putut să votez pentru că am fost departe de Roma. Trebuia să fie deschise mai multe secţii de votare”, îmi spune acesta.

“Să trăiască Voronin cu salariul din Moldova”

La staţia de metrou Termini, din Roma, locul unde îşi dau întâlnire moldovenii, întâlnesc o tânără care tocmai venise în Italia. Are 25 de ani, a făcut mai multe facultăţi, dar nu şi-a putut găsi un serviciu pe potrivă în ţară. Aşa că s-a împrumutat cu 4 000 de euro, doar ca să ajungă în Italia. Îmi spune că a venit în Peninsulă pentru un câştig şi că, pe moment, nu are de gând să rămână în Italia. “Să trăiască Voronin cu salariul din Moldova”, îmi spune indignată tânăra. “În ţară nu am cum să mă afirm, să-mi fac o carieră, nu-mi pot asigura existenţa. Majoritatea tinerilor vin în Italia să-şi ajute părinţii, familia”, mai spune fata.

Concluzie: Deşi vin cu mari speranţe, până la urmă toate moldovencele sfârşesc prin a avea grijă de bătrâni sau a face curăţenie în casele italienilor.

“În fiecare an când mă întorc în Moldova, o găsesc mult mai disperată”

La Verona, un oraş al lui Romeo şi Julieta, găsesc alte familii de moldoveni stabilite aici de ani de zile. Mă întreabă, nesăţioşi de informaţie: “Ce se mai aude prin ţară? Când va fi ales preşedintele ţării? Când oamenii vor trăi în bunăstare ca să putem să ne întoarcem în ţară.”
Familia Triboi, originară din … stabilită la Verona de peste 8 ani, spune că e mult mai ieftin de trăit în Italia, decât în Moldova. “Acum exigenţele au devenit mult mai mari, pentru că am văzut altă viaţă. Ne putem întoarce acasă doar în condiţiile în care vom simţi o siguranţă pentru viitorul nostru şi al copiiilor noştri”, spune Angela Moţoc-Triboi.

Angela a lăsat munca de învăţător la clasele primare şi acum face ore de curăţenie în familiile de italieni. Îi este foarte dor de ceea ce a fost odată. La cină cu prietenii discută cu atâta nostalgie despre şcoala unde au lucrat odată. Şi acum, în Italia, mai organizează diferite activităţi pentru copii. Într-un an, de Revelion, a organizat un matineu cu colinde şi urături, aşa ca în Moldova. “A fost foarte interesant, dar păcat că copiii noştri care trăiesc aici nu mai ştiu de datinile şi tradiţiile neamului nostru”, îmi povesteşte Angela. “În fiecare an când mă întorc în R. Moldova, o găsesc mult mai tristă, disperată. Mă simt străină şi aici şi acasă, nu mă simt nicidecum italiancă, dar nici acasă nu mă mai simt bine. Cea mai gravă problemă este că nu mă pot realiza aici ca personalitate. Am multe gânduri, idei, dar unde să le realizez?”, mai spune profesoara. Soţul ei, Ştefan Triboi spune că Italia l-a schimbat mult. “Acum gândesc altfel, nu ca moldovenii. Recunosc că m-am schimbat. Dar chiar şi aşa, dorul de casă este foarte mare, mă trage mereu acasă, în Moldova”, afirmă Ştefan.

“Vrem tare mult să venim acasă”

“Vrem tare mult să ne întoarcem acasă. Dar aşteptăm o siguranţă în ziua de mâine, aşa cum o simţim aici, în Italia. Toţi intelectualii vor să se întoarcă acasă, dar vor să trăiască într-o ţară democratică, aşa cum s-au obişnuit în Italia”, îmi mai spune Angela Moţoc-Triboi.

La cină, o altă profesoară, Angela Eni-Moţoc, (foste colege de serviciu) îmi povesteşte cum urmăreşte în fiecare zi pe Internet ce se întâmplă în Moldova. “Sunt foarte bucuroasă, fericită că forţele democratice au câştigat în Moldova. Am urmărit cu sufletul prima şedinţă a Parlamentului. Tare mă bucur că Alianţa s-a înţeles ca Marian Lupu să fie preşedintele ţării, Vlad Filat- premier, iar Mihai Ghimpu – speaker. Aştept mari schimbări în R. Moldova. Vreau să vin acasă, vreau un loc de muncă în ţara mea. M-am săturat să fac curăţenie la italieni şi să fiu badantă (termen folosit de italieni pentru femeile care au grijă de bătrâni)”, îmi spune cu durere în suflet Angela Eni-Moţoc. La rândul său, soţul acesteia, Constantin Moţoc spune că este gata să împărtăşească din experienţa pe care a acumulat-o aici, în Italia, de-a lungul anilor, doar să le fie create condiţii pentru asta în Moldova.

Din discuţiile cu intelectualii noştri în Italia am simţit o dramă imensă pe care o trăiesc aceştia. Dorul de profesia lor îi macină aproape în fiecare zi. Îşi doresc să redevină persoana de altă dată, una respectată, apreciată şi cu statut în societate. Am înţeles că este foarte greu să ducă această luptă permanentă în interior. Iată de unde porneşte drama conaţionalilor noştri care muncesc în străinătate. Acum aceştia îşi pun toate speranţele în noua conducere de la Chişinău. Iar o nouă dezamăgire îi va distruge...