sâmbătă, 10 mai 2008

Un popor fără identitate

Ne exprimăm într-o societate divizată, încât fierare cetăţean îşi crează o identitate proprie. R. Moldova este un teritoriu în care laboratorul invenţionist se exprimă pregnant. Aici, nu putem vorbi despre un popor sau un neam, care a rezistat vitregiilor de secole, precum am vorbi despre răzeşii lui Ştefan cel Mare şi Sfânt. Redescoperim identităţi ”transnistrene, moldovenene pro-slave, moldovene pro-române. Fiecare face ce vrea şi îşi alege o identitate de care nu s-a auzit în Cuba.
Mai nou, fiecare sărbătoreşte ce-i trăsneşte prin cap şi ce vrea şi cum vrea... Nu cred că vom scăpa, vreodată, de aceste duble standarde şi invenţii oficializate. Şi multora din noi chiar le complace acest statut! Controversata zi de 9 mai e şi mai controversată decât acum câţiva ani. Ce sărbătorim, dar, fraţilor? ! Vrem în Uniunea Europeană, dar ne facem de cap şi inaugurăm un logo al Europei cu mult scandal şi culmea cu o zi înaintea milioanelor de cetăţeni ai Europei Unite.
De ce? Pentru a nu ştirbi din „eterna”, „neatinsa”, „neinfricata” zi a victoriei. Mă întreb despre ce victorie este vorba, când populaţia autohtonă este în permanenţă hărţuită de aşa numitele forţe pacificatoare, forţele pentru care sute de mii de bunei de-ai noştri şi-au dat propria viaţă, luptând eroic pe un front care nici măcar nu le aparţinea.
Constat cu cea mai mare tristeţe în suflet că nici buneii noştri nu au avut identitate nici atunci, nici acum. Au luptat, cum se exprimă ei, în marele război pentru apărarea patriei. Care patrie? A ruşilor, care fac şi acum ce vor pe această palmă de pământ dintre Nistru şi Prut. Şi o fi a ruşilor, pentru că acţiunile acestui popor pe care aş putea să-l numesc şi acum de ocupaţie sunt alimentate tot mai mult de actuala guvernare comunstă.
Nu mă duc prea departe cu gândul. Chiar ieri, cu o zi înainte de-a marca Ziua victoriei asupra fascismului, o mare parte din deputaţi, inclusiv din opoziţie aprobă Concepţia Securităţii Naţionale în care nu se specifică nici un cuvânţel despre Armata rusă de ocupaţie, care continuă să se afle ilegal pe teriotoriul Moldovei de 16 ani deja. În schimb, prevede negru pe alb că Moldova nu va adera niciodată la vreun bloc militar, desigur avându-se în vedere NATO. Deducem de aici că unii reprezentanţi de partide de opoziţie, pretinse euroatlantice se pronunţă contra Alianţei Nord Atlantice. Şi acest vot s-ar exprima prin mesajul „Good bye NATO” , dar şi implicit „Good bye UE”? şi atunci te întrebi: cine joacă la două capete?!
Moldovenii şi identitatea.
Moldovenii, basarabenii nu au însuşit o lecţie istorică şi nu s-au raportat la nişte valori şi principii certe. Ei sărăbătoresc deopotrivă Ziua Europei şi ziua victoriei, victorie transformată într-o ocupaţie tot mai evidentă şi tot mai durută pentru românii de dincoace de Prut. Ei vor să se identifice cu valorile europene, dar nu uită nici pentru o clipă că limba rusă, de atâtea decenii, este mai mult decât la ea acasă, în acest spaţiu românesc.
Moldovenii se pare că au uitat în ce limbă ar trebui să se adreseze când întră într-un local public, la magazin sau chiar pe stradă. Autorităţile locale au făcut din ziua de 9 mai o tradiţie durută. Se întâlnesc pe rând cu veteranii armatei române şi cu veteranii armatei sovietice. De parcă războiul a fost pentru bunicii noştri diferit, iar focurile de arme neidentice pentru cei care au luptat pe frontul român şi pe frontul sovietic.
Întrebarea la care nu cred să găsesc prea curând un răspuns este dacă vor avea totuşi moldovenii vreodată identitate. Asupra acestui moment ar trebui să medităm, cu atât mai mult în clipele de răscruce.
Identitatea unui popor are un o tradiţie şi ecou istoric exprimat în realitate. Deocamdată, moldovenii nu au însuşit cu ce lingură se mânâncă conceptul de identitate! Astăzi, concepţia sovieto-rusă de ”eliberare” s-a transformat în cea de ”pacificare”!