Sunt indignata! Prima sedinta a noului Parlament mi s-a parut, cel putin mie, o farsa, un spectacol care nici macar nu a avut regizor. Evenimentul a fost grandios doar pentru comunisti. In rest... Opozitia a fost marginalizata, nici macar nu a avut acces la microfon, contrar Regulamentului Parlamentului. De frica sau mai degraba din prea mult tupeu, comunistii au amanat pur si simplu sedinta, respectiv si alegerea conducerii Legislativului.
In aceste conditii, nici macar nu pot vorbi ca RM se pretinde a fi o tara democratica. Nu are de unde sa se pretinda. Ma tem ca dictatura e tare, tare aproape...
De presa nici nu mai vorbesc, pentru ca aici e chiar o problema foarte grava. Am fost incercuiti ca intr-un "tarc". Nu aveai dreptul sa faci un pas mai in stinga sau mai in dreapta. Cameramanii au putut doar sa le filmeze cefele noilor alesi ai poporului. Ce-i drept au fost lasati, pret de 2 minute, sa ia imagini din fata, dar si atunci, pe rind, cite doi-trei.
Ma intreb, cine are nevoie de presa in Republica Moldova?! Si ma mai intreb cit vom mai tolera aceasta situatie absurda?!
Iar, intre timp, meseria de jurnalist devine din ce in ce mai periculoasa... pentru ca cine isi face meseria corect isi asuma foarte multe riscuri... E aproape un sacrificiu, In R. Moldova, sa faci un jurnalism echidistant...
Un comentariu:
Într-adevăr, foarte mulţi jurnaliştii au stat în picioare, uneori nici nu vedeai bine ce se întâmplă în sală. Era greu şi să faci notiţe, să înregistrezi în condiţiile celea. Dar, trebuie să recunoaştem, acestea sunt posibilităţile pe care le oferă Sala Mare a Palatului Republicii. Că doar nu era să ne plimbăm printre rândurile de deputaţi. :) Păcat de clădirea Parlamentului!
Trimiteți un comentariu