vineri, 29 august 2008

Impresii din Italia (I)

Am avut marea ocazie sa descopar in aceasta vara Italia, o tara de vis, cu oameni calzi, aproape ca si noi. Vacanta mi-a parut si mai interesanta pentru ca am avut posibilitate sa petrec citeva zile intr-o familie de italieni.

Roma este, dupa mine, un oras obisnuit din Europa Centrala, cu strazi inguste si pavate, cu case care nu depasesc 5 etaje. Totusi, frumusetea orasului o reprezinta monunentele vechi de aproape 2 mii de ani. Orice piatra care are mai mult de o mie de ani este protejata, ingradita si expusa turistilor. Italienii s-au obisnuit sa pretuiasca aceste frumuseti milenare. Si de ce nu, daca ele aduc in bugetul Italiei miliarde de euro.

Cele mai multe emotii le-am avut cand am pasit in piata San Paolo, acolo de unde Papa de la Roma ii saluta pe credinciosi, unde au loc slujbele religioase de Craciun sau Pasti. Este o piata imensa!

Cine nu a stiut, Roma are si o zona moderna, denumita simbolic Eur. Acolo poti intalni si blocuri mai inalte, dar nu ca si “zgaraie norii” din New-York.

Venetia, pentru ca am ajuns si acolo, este foarte veche! Casele sunt jerpelite, e si de intreles, cat vezi cu ochii e numai apa. Este frumos, dar in acelasi timp inspaimantator. Cica multi s-au inecat pe acolo.

Italienii sunt… altfel decat noi… Impresionant, dar arata cu minim zece ani mai tineri decat varsta pe care o au. Virstnicii de 80 de ani sunt inca puternici si plini de viata. Ei iubesc si stiu sa-si traiasca viata!

Ii privesc pe moldoveni cu ochi buni, cel putin cu ochi mai buni decat pe romani sau albanezi. Deci avem sanse…

Banii se fac destul de greu in Italia, cu multe lacrimi si dor de casa… Mii de moldoveni accepta sa faca muncile pe care acum italienii nu le-ar face niciodata. Nu puteam sa inteleg cum pot fi atat de distanti de proprii lor parinti. Ei pot sa nu faca aproape nimic pentru ei, daca este alaturi “badanta”, asa cum le numesc italienii pe femeile care au grija de batrini. Cum sa nu-i dai o mana de ajutor mamei tale?! Si ce daca alaturi este femeia pe care o platesti pentru aceste servicii.

Totusi, italienii mi s-au parut destul de ospitalieri, ce-i drept pe moldoveni cred ca nici o alta nationalitate nu-i intrece. Familia la care am stat cateva zile se afla in nordul Italiei, in provincia autonoma Trento (Italia are cinci provincii autonome si lumea spune ca aici se traieste mai bine). Surprinzator, mi-a facut o plimbare de neuitat prin muntii Alpi, pe banii lor J. Cati moldoveni ar face acest lucru?! Oare banii sa fie o problema peste care sa nu putem trece niciodata?!

In Italia am cunoscut si moldoveni care nu au mai venit in tara de 6 ani. Si sunt multi astfel de tineri. Am cunoscut si persoane care ingrijesc tot de atatia ani batrinii din Italia. Cuvintul “ingrijesc” este frumos spus…

Va invit sa urmariti mai jos o poveste cutremuratoare despre curaj, rezistenta si sperante…




7 comentarii:

Anonim spunea...

frumos articol, ca si autoarea : )

Anonim spunea...

e zgudiutor.... dar din pacate adevarat...viata miilor de moldoveni se rupe intre aici si undeva acolo...
curaj celor de departe si puteri celor de aici...
Dnei Maria Filip un aparte un aparte multumim pentru adevarul spus... speram ca cineva de acolo de la putere va ramine tot asa de zguduit de lacrimile Dvs, precum am ramas noi cei ce vam vazut durerea Dvs vie....si ne -ti facut sa recunoastem inca odata cit este de dureros sa fii depatrte... si pina la urma ne doare si pe noi...
miii de forte si incredere... ca intr/o zi Cel de sus va va rasplati pentru toata jertva pe care ati adus/o...
Ier Elenei Robu, Bravo! ca ai facut un asa subiect unical!!!!
succes!!!!!

Anonim spunea...

succes!!!! si comentariul precedent este semnat de Vic B>>>>cu cele mai sincere urari de bine

aliona spunea...

din pacate aceasta e adevarata soarta a viitorului nostru....suntem aici pentru ca nu avem sustinere acolo...dar cu gindul si sufletul suntem mereu alaturi de persoanele dragi lasate departe.Ai dori sa te intorci dar..hotarasti ca e mai bine sa innoti intr-un ocean de lacrimi..decit sa stai intr-un pustiu si sa cauti neincetat o gura de apa....Succese Lenuta in viitor,frumos articol

Vitalie Guţu spunea...

chiar e super reportajul, mi-a placut!!!!!!!! bravoooooo

Oleg Cristal spunea...

Elena, bravo pentru acest reportaj, care arată situaţia unei moldovence în Italia. Aş fi fost bucuros dacă erau reflectate mai multe poveşti în acelaşi reportaj, dar şi segvenţe din locuri în care se adună moldovenii în Italia.

Anonim spunea...

chiar iti piere dorinta de a mai pleca undeva. Baravo!