Mai bine de un deceniu, sute de mii de moldoveni fac naveta prin Europa. Ba sunt acasă, ba în Italia, ba în Spania, ba în Portugalia, ba în Rusia ... Pe toţi sărăcia i-a alungat printre străini. Acum moldovenii care muncesc la negru în străinătate se întreabă ce e mai bine: să trăieşti printre mii de lacrimi sau acasă, în pustiu, în căutarea unui strop de apă?
Pe moldovenii din Italia îi uneşte aceeaşi durere: dorul de casă. Am vorbit cu mulţi conaţionali care nu au mai venit în Moldova de 6 ani sau care fac parte din vieţile italienilor de aproape un deceniu.
Viaţa nu este deloc uşoară acolo, printre stăini... Moldovenii fac munci pe care italienii nu le-ar face niciodată, iar femeile noastre care îngrijesc de vârstinicii lor sunt ca o binecuvântare. Pentru că fenomenul migraţiei feminine a luat o amploare de neînchipuit, italienii au şi inventat un termen pentru femeile care au grijă de bătrâni – „badanta”. Asfel de „badante” sunt oriunde, moldovenii au invadat complet Italia. Şi italienii par să se fi obişnuit cu o astfel de situaţie. Ei îi respectă pe cei care vin din Est pentru că sunt mai binevoitori, dar şi mai sinceri, pentru că, deocamdată, nu le-au creat mari probleme.
O italiancă, profesoară de limba engeleză, stabilită în nordul Italiei îmi povesteşte că fenomenul migraţiei este privit diferit de italieni, în functie de opţiunile politice. Cei de stânga sunt mai îngăduitori, mai toleranţi, în schimb cei de dreapta sunt aproape rasişti, îi privesc pe „stranieri” de la „înalţimea minţii lor”. Totuşi dacă lucrează bine si sunt sufletişti, te ataşezi imediat de ei, recunoaşte italianca. Deci moldovenii mai au şanse în Occident...
Dar ce şanse are Moldova ca cetăţenii săi să se întoarcă acasă? Nici chiar dorul de copii nu pare a fi mai puternic... Femeile plâng sfâşiate de dorul de părinţi, copii, soţi... Dar îşi amintesc că fără banii pe care ele îi trimit, familiilor lor ar muri de foame ...
Majoritatea moldovencelor care lucrează în calitate de „badantă” în Italia au studii superioare. Fie că au fost pedagogi, fie medici. Acum suportă chiar şi gândul că cineva le este „stăpân”.
Această majoritate din populaţia ţării nu mai face parte de mult timp din viaţa social-politică a Republicii Moldova. Puţini ştiu cine este primar în Chişinău sau premier. Şi mai puţini cunosc activitatea partidelor politice. Aceste sute de mii de moldoveni nu mai sunt parte a Republicii Moldova... Ei trăiesc o altă viaţă, una în care dorul de familie este mai presus de orice, iar indiferenţa cu care sunt trataţi îi macină. Au preferat să-şi lase casa, masa şi să-şi ducă existenţa într-o cămeruţă scundă, între patru pereţi străinii ... departe ... foarte departe ...
Aşa sau altefel, dar pentru mii de moldoveni, Italia pare să fie a doua casă, iar peste ani, chiar casa lor ...
Pe moldovenii din Italia îi uneşte aceeaşi durere: dorul de casă. Am vorbit cu mulţi conaţionali care nu au mai venit în Moldova de 6 ani sau care fac parte din vieţile italienilor de aproape un deceniu.
Viaţa nu este deloc uşoară acolo, printre stăini... Moldovenii fac munci pe care italienii nu le-ar face niciodată, iar femeile noastre care îngrijesc de vârstinicii lor sunt ca o binecuvântare. Pentru că fenomenul migraţiei feminine a luat o amploare de neînchipuit, italienii au şi inventat un termen pentru femeile care au grijă de bătrâni – „badanta”. Asfel de „badante” sunt oriunde, moldovenii au invadat complet Italia. Şi italienii par să se fi obişnuit cu o astfel de situaţie. Ei îi respectă pe cei care vin din Est pentru că sunt mai binevoitori, dar şi mai sinceri, pentru că, deocamdată, nu le-au creat mari probleme.
O italiancă, profesoară de limba engeleză, stabilită în nordul Italiei îmi povesteşte că fenomenul migraţiei este privit diferit de italieni, în functie de opţiunile politice. Cei de stânga sunt mai îngăduitori, mai toleranţi, în schimb cei de dreapta sunt aproape rasişti, îi privesc pe „stranieri” de la „înalţimea minţii lor”. Totuşi dacă lucrează bine si sunt sufletişti, te ataşezi imediat de ei, recunoaşte italianca. Deci moldovenii mai au şanse în Occident...
Dar ce şanse are Moldova ca cetăţenii săi să se întoarcă acasă? Nici chiar dorul de copii nu pare a fi mai puternic... Femeile plâng sfâşiate de dorul de părinţi, copii, soţi... Dar îşi amintesc că fără banii pe care ele îi trimit, familiilor lor ar muri de foame ...
Majoritatea moldovencelor care lucrează în calitate de „badantă” în Italia au studii superioare. Fie că au fost pedagogi, fie medici. Acum suportă chiar şi gândul că cineva le este „stăpân”.
Această majoritate din populaţia ţării nu mai face parte de mult timp din viaţa social-politică a Republicii Moldova. Puţini ştiu cine este primar în Chişinău sau premier. Şi mai puţini cunosc activitatea partidelor politice. Aceste sute de mii de moldoveni nu mai sunt parte a Republicii Moldova... Ei trăiesc o altă viaţă, una în care dorul de familie este mai presus de orice, iar indiferenţa cu care sunt trataţi îi macină. Au preferat să-şi lase casa, masa şi să-şi ducă existenţa într-o cămeruţă scundă, între patru pereţi străinii ... departe ... foarte departe ...
Aşa sau altefel, dar pentru mii de moldoveni, Italia pare să fie a doua casă, iar peste ani, chiar casa lor ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu